Violenta din desene si basme

Scris de Cristi Ursut in Opinii, Personal la 02 19th, 2010 | 8 raspunsuri

Tags: basm, desene animate, Violenta

Am citit un articol la Catalin Craciun, si desi initial vroiam sa-i las un singur comentariu, mi-am dat seama ca pot sa scriu mult mai mult pe subiectul asta.

Trebuie sa pornesc insa cu mentiunea ca nu sunt nici tata nici pshiholog si ma am ca background doar pe mine, asa ca parerea mea ar putea suferi “mutatii” peste cativa ani (cand o sa vina barza si la mine ).

Catalin vorbeste despre tragedia din basme si violenta din desenele animate si aminteste despre povesti ca “Fetita cu chibrituri”, “Capra cu trei iezi”, “Moartea caprioarei”, etc.

Dar sa revin la basme. Eu vad chiar un fel de calire in faptul ca citesc o poveste trista. Cel putin eu unul am crescut cu ele, le-am citit, am injurat lupul care a omorat caprioara si am plans la aia cu Gandacelul (versurile erau ceva in genul: De ce m-ai strans in pumnul tau/Copil ca tine sunt si eu ) si poate m-am gandit pe urma: Baai… si eu am omorat un gandacel… Nu mai fac.

Intre timp am si cautat poezia si e aici. Acum ca am recitit-o pot zice ca mi-as pune copilul sa o citeasca sau i-as spune-o eu la primele urme de agresivitate din partea lui fata de animale, pentru ca foarte bine scrisa.

Ideea e ca daca inlocuim astfel de povesti, alternativele ar fi povesti cu zane si basme in care tot timpul binele il bate pe rau, ori in viata nu e asa. Necazurile si problemele nu prea asteapta majoratul si pot afecta (si chiar o fac) si copilasi, ori daca il iei direct dintr-o lume perfecta de basm in care nu moare nimeni si toti sunt fericiti, mi se pare un soc mult mai puternic pentru el.

Iar povestile cu copii cu soarte triste (Cenusareasa, Alba-Ca-Zapada, Fetita cu chibriturile, etc. ), poate pot intari in gandul unui copil ideea de familie. Faptul ca el este un norocos ca are niste parinti care se comporta cu el muuult mai bine decat citeste acolo. Faptul ca el are unde dormi iarna cand e frig… etc.

Imi mai aduceam aminte acum in timp ce scriam ca am citit candva prin clasa a 4-a: “Cuore – inima de copil”. O carte scrisa de un italian (Edmondo de Amicis – sper ca nu l-am botezat), in care erau cateva povestiri, in care murea cate un copil (adolescent): unul care a incercat sa o salveze pe bunica lui de un hot, altul care a dus o scrisoare oficiala in timpul razboiului si ranint fiind nu s-a dat batut pana cand a murit si altele. A fost o carte incredibila, care nu pot sa zic ca m-a marcat precum m-a impresionat. Pentru ca fiecare moarte n-a fost in zadar si/sau a fost un act de curaj. Adica genul de scena pentru care un tinerel de gimnaziu (sau chiar liceu uneori) din ziua de azi ar zice: “Wow, Respect Man!”….

Si probabil ca am mai citit si altele pe care nu mi le amintesc acuma, dar nu cred ca m-a marcat vreuna in sens negativ ci doar m-au intarit mai mult sau mai putin.

Posturi asemanatoare:

• Ce-am citit cand eram tzanc
• Nu-l omorati pe Mos Craciun
• Argumentul “varstei”
• Oare jurnalistii inteleg ce-i cu Facebook-ul asta?
• Un gand frumos anti-SOPA

8 Raspunsuri la “Violenta din desene si basme”

1. Catalin says:

   2010/02/19 at 19:14

   Cred ca, pana la urma, adevarul e pe undeva pe la mijloc. Poate nu am dat eu cele mai bune exemple cu basmele lui Andersen, dar unele scene din “Capra cu trei iezi” sau din exemplul dat de Ciupanezul cu “Moartea Caprioarei” cred ca pot marca negativ un copil din clasele primare sau mai mic. De acord ca un copil trebuie sa perceapa si realitatea asa cum este, nu numai atmosfera ireala si boema din basme, dar cred ca asta trebuie facut treptat odata cu maturizarea lui. Copilaria e copilarie, va avea tot restul vietii pentru realitatile crude si dure care ne inconjoara.

   Dar inteleg unde bati si sunt de acord cu asta, sub rezerva de mai sus.
2. pavele says:

   2010/02/19 at 23:32

   da.. solutia e sa-i arati doar partile bune. cred ca ar trebui sa faca scoala acasa ca sa nu simta rautatile celorlalti copii si sa-l pui sa se uite doar la desene cu fluturi pe pajiste si sa citeasca numai material cenzurat.
3. Ciupanezul says:

   2010/02/20 at 18:20

   Foarte bine punctat. Ei trebuie sa afle despre toate astea, dar la momentul potrivit. Ce-ar fi daca i-am pune copilului inca de pe la 8-9 ani filme de actiune, sange, etc. Cred ca am avea sanse mari sa-l scoatem un viitor Ramaru sau ceva de genul. Oricum. treptat cu siguranta se face totul. Dar stii … toate la timpul lor. Nu asa direct. ar putea avea impact puternic negativ asupra personalitatii lui.
4. Cristi Ursut says:

   2010/02/20 at 18:26

   Pai nu putem confunda o scena citita intr-o carte in care un lup omoara niste iezi cu niste scene explicite de la televizor. Cred ca e o mare diferenta. Nu vreau acuma sa cadem dintr-o extreme in alta si de la basme cu zane sa sustin o campanie in care sa le dam filme cu sange copiilor de 8-9 ani.
   Solutia trebuie sa fie undeva la mijloc cum spunea si Catalin
5. pavele says:

   2010/02/20 at 22:30

   copiii de 8-9 ani se uita deja la porn. daca le pui desene te baga-n…
6. Catalin says:

   2010/02/20 at 23:04

   Cresterea unui copil este ca un joc pentru care fiecare parinte e liber sa aplice strategia pe care o doreste; dezavantajul e ca rezultatele se vad dupa mult timp si necesita multa rabdare.

   Pandele, sau pavele… daca ai tai copii se uita deja la porn la varsta de 8 ani si te baga-n… cand le pui desene, probabil ca ai obtinut rezultatele mai rapid. Dar probabil vei intelege la fel de mult din ce am scris acum, cat ai inteles din mesajul meu anterior.
7. pavele says:

   2010/02/21 at 15:23

   Caline sau cataline… traim in lumi diferite.
8. Poveștile copilăriei. Sau…nu? « BLOG D'AGATHA says:

   2011/09/11 at 00:58

   [...] și aici: http://ursut.ro/02/19/violenta-din-desene-si-basme.html Rate this: Share this:EmailPrintMai multLike this:Like7 bloggers like this post.   25 [...]