- Irimia Constantin O practica pur romaneasca, as indra...
- Yamasha daca au bani de publicitate...sa-i ...
- Cristi Ursut Eh... sunt atatea alte cautari care...
- Cristina Eu zic ca folosesc aceasta tactica ...
Dezamagiri in sport
Scris de Cristi Ursut in Se intampla cateodata ca un roman/o echipa romaneasca sa ajunga sus intr-o competitie sportiva. Atat de sus, incat sa fie la un pas de un mare succes, in conditiile in care nu ne-am fi asteptat. Pentru ca in momentul de fata nu prea avem sportivi care sa fie favoriti indiscutabil la castigarea unei competitii sportive (internationale evident, ca daca nici la cele nationale n-am avea… ).
Si cum situatiile sunt relativ rare, evenimentele sunt promovate destul de intens la momentul respectiv. Fie din ratiuni economici (televiziunea care transmite are nevoie de audienta), fie din ratiuni patriotice (te trezesti cun mass de la x care te indeamna sa zici: “Hai romania maine la ora xx:xx”), fie din orice alte ratiuni (de ex. hai ma sa ne uitam la meci, ca mai bem doua-trei beri intre timp ).
Pana aici totul suna bine. E normal sa fim solidari in cazurile astea indiferent ca o facem din ratiuni economice, patriotice sau ratiuni beutoare de bere. Problema e ca aproape tot timpul traim o dezamagire… Adica sportivii romani reusesc sa piarda fix atunci cand toata lumea spera mai tare ca vor castiga. Atunci cand credem ca nici dracu nu i-ar mai putea opri. Atunci cand ii urmareste mai multa lume. Ma feresc sa generalizez sau sa spun ca asa suntem noi romanii, mai ales ca probabil or mai trai si altii cu sportivii lor trairi asemanatoare. Totusi nu reusesc sa gasesc o explicatie de ce sportivii nostri reusesc uneori sa aiba parcursuri senzationale si sa fie invinsi in ultimul moment de “victorie”. Petru ca asta pare: teama de victorie sau teama de succes.
Ca sa creada cineva ca filozofez aiurea am sa dau si cateva exemple. Cele mai recent este Victor Hanescu care ieri a pierdut intr-un mod destul de dramatic finala de ieri de la Stuttgart: a castigat primul set categoric, a jucat bine al doilea, pana la un punct cand s-a rupt totul si parca francezul anonim care ii era adversar juca singur pe teren. Acum o luna Sorana Carstea a pierdut oarecum asemanator fix cand lumea a inceput sa ii dea sanse.
Alte exemple pot fi: Steaua cu Middlesbourg in semifinala in care au pierdut incredibil, Romania – Danemarca, echipa de handbal feminin in 2 finale (una europeana si mondiala) pierdute cu Rusia daca tin eu bine minte. Chiar si acel meci Romania – Suedia din 94, sau parcursul lui CFR de anul trecut din Liga Campionilor cand dupa 2 meciuri extraordinare n-au mai putut sa faca nimic in urmatoarele 4. Cineva care se uita la sport mult mai mult decat mine probabil ar putea sa dea exemple de 10 ori mai multe.
Si totusi, ce ne lipseste? Ca eu asta nu inteleg…
Posturi asemanatoare:
10 Raspunsuri la “Dezamagiri in sport”
Adauga un comentariu
Afla primul cand scriu
Ca o mica completare. Victor Hansescu era de fapt calificat ieri in 2 finale, atat la simplu cat si la dublu, si a reusit performanta sa le piarda pe amandoua.
Mai stiu eu o echipa care a facut ca Hanescu anul asta. Mai e nevoie sa mentionez?
Am zis ca macar amu sa zic de altii
nu tot de ei.
cred ca intradevar e teama de succes…
sau poate nu exista o adevarata motivatie…
nush…
Ne lipseste atitudinea si mentalitatea……
Atat!
mentalitatea. sangele rece. profesionalismul.
Extender, de cele mai multe ori nu joaca pe fulgi pe porumb, ci pe saci pe euro. Daca aia combinat cu sansa de a fi cel mai bun nu e o motivatie suficienta, nu stiu ce-ar mai putea fi.
Asta cu mentalitatea imi e greu sa cred.Nu cred ca noi suntem ai mai prosti de pe pamant… Si totusi, asta ar fi una din cele mai logice cauze.
Cred, zic eu, ca sportul ramansese ultima reduta necucerita de porostie si hameseala disperatilor dupa avere. Acum, daca s-a dus si asta (reduta), o sa alergam de unii singuri care incotro.
Pai sportul e o sursa destul de buna de facut bani pentru oportunisti (altii le zic investitori
). Si ma refer aici in general la sporturile de echipa. Ca sa nu mai vorbim de imaginea pe care o castigi. Si aici ma gandesc de cata expunere beneficiaza oameni ca Becali, Borcea, Turcu, Copos, etc. pe plan national. Sunt niste oameni de care populatia poate nici n-ar fi auzit. Cred ca de Dinu Patriciu de ex. nu au auzit nici 10% din cati au auzit de Becali. Revenind la sport, cand acesta devine o afacere fair play-ul este o variabila care aduce pierdere in ecuatia afacerii. Se tine cont de imagine, reclama si in plan secundar de performante.
Hai lasati, ca le-a cam venit randul la taiat din lungul nasului, crescut peste noapte pe spatele unor amarati de sportivi.