De trei zile tot scriu si rescriu randul asta, si numa’ nu imi vine “enspiratia” o data.

Purtam intr-o zi o discutie cu cineva (*fanul numarul unu al blogului, btw) despre vise si despre ce s-ar intampla daca cumva ni s-ar indeplini toate visele si idealurile. Parerea generala a amandurora a ramas ca mai bine nu, pentru ca ar disparea poate toata motivatia de a trai in momentul in care nu ar mai exista un nou vis de atins.

Am dat insa de video-ul de mai jos si am facut legatura cu discutia asta:

(more…)

Eram in oras azi, la coada la o placintarie. Dupa povestea cu berea, fast-food-ul meu au ramas doar placintele

Si acolo vine spre mine un tip destul de bine si aveam impresia ca imi da un pliant, ca tinea mai multe in mana. Nu cred ca trecusera nici 30 de secunde de cand aruncasem la cos alte 3 pe care le-am agonisit pe drumul spre placintarie. Asa ca din instinct dau sa o iau si pe a lui. In fond, simt ca-i mai ajut si pe astia sa scape o data de corvoada aia pe care eu n-as putea-o face in vecii veciurilor.

Numai ca, in timp ce se apropia l-am si auzit: “Iconita de la Manastirea cutare, bla bla” (vorbea atat de repede ca am crezut ca-i ceva handicapat cu probleme in prima faza, de nu-l inteleg). Cand am auzit de manastire, am avut deja o reticenta, nu pentru ca as fi eu un anti-religie, dar pur si simplu. Insa el mi-a pus-o in mana si continua poezia lui. Ca e sfintita, ca e aducatoare de minuni, ca ma va feri de ghinion, ca bla bla. (more…)

Fratilor, am nevoie de un mic ajutor de la voi.

Am o adresa de e-mail “brandata” pe numele meu ( nume@ursut.ro ), pe care o folosesc eu cand o mai dau pe ici pe colo (e si usoara de memorat pentru cineva etc.). Ideea e ca doar primesc e-mailuri pe ea, care merg forwardate pe un cont de gmail (unde vin toate e-mailurile mele) si foarte rar raspund.

Insa, cand am setat un plugin de subscribe la comentarii aici la blog am bagat adresa aia, si alea sunt practic aproape singurele e-mailuri care sunt trimise de pe adresa respectiva. Si aici si problema: Cum sunt foarte putine, probabil ca cineva n-a stiut sa se dezaboneze si mi le-a marcat ca spam…si acum in yahoo mailurile merg in bulk de pe adresa respectiva.

Acum ce vreau eu de la voi: Sa comentati acest articol si sa dati subscribe pentru a primi notificari de comentarii prin e-mail. Preferabil sa folositi e-mailuri pe yahoo, insa si pe gmail trebuie verificat sa vedem daca merge in spam. Nah, daca e-mailurile continua sa ajunga in spam, o sa va rog sa le marcati ca nu-s spam. Incerc astfel sa “white-listez” practic adresa respectiva. Am nevoie de cat mai multi sa faceti asta Intorc favorul (vechea promisiune ) cand am ocazia.

Va multumesc inca dinainte

Mai jos e unul din cele mai frumoase lucruri gasite de mine pe internet in ultima vreme: o lectie imensa de istorie in doar 5 minute. (more…)

Vorbesc serios!

Eram astazi la un test psihologic si ma intreaba duduia una alta. Cati ani am, unde am terminat liceul, bla bla… alterna intrebari amicale cu intrebari despre mine. Adevarul e ca mie imi e un pic incomod sa spun lucruri despre mine, mai ales la persoane care sunt prea interesate. (Ca deh, am inceput o facultate, am lasat-o, acum sunt la alta, am avut un job, acum tehnic vorbind nu “lucrez” si asa mai departe)

Si cum discutam noi asa… ma intreaba: ce-ai terminat? Zic: Mate-info. Cat fac 8 ori 7? Zic: aaaa… aaaa… Blocat total frate! Mi-as fi amintit toate formulele din liceu, as fi rezolvat in minte si ecuatia de gradul doi, insa atunci era un gol incredibil in mintea mea in dreptul egalului de dupa 7X8.

La care tipa: daca nu imi stii asta si ai terminat mate-info, te pic automat!

Ma speriu de-adevaratelea, dar tot nu gaseam enigmaticul raspuns… in timp ce ea continua: Hai, ia-o usor si spune-mi. La care eu incep sa ma gandesc: Ok, am o problema! Ia sa vedem (in gand): 8 ii egal cu 2 la puterea a 3-a, ceea ce inseamna ca avem 7x2x2x2 -> 14, 28 -> 56. Voilaaaa. Ii dau raspunsul la care ea spune, usor satisfacuta: “Vezi ca stii?” Bai… as fi preferat sa imi zica cu scarba: “In sfarsit…”, si insotita de o expresie pe fata ei care sa exprime: “Ba ce prost ii asta”.

N-am sa inteleg de ce nu m-a intrebat o integrala, un logaritm… o ecuatie cu doua necunoscute sau ce stiu eu ce alte “minuni” geometrice. De ce a trebuit ceva atat de greu la care eu sa nu stiu raspunde? (Vorbesc foarte serios…)

Oricum, mai trebuie sa adaug si faptul ca era sa pic de 2 ori pe scari azi! Acum serios… asa-mi trebuie daca ma apuc de dat teste psihologice in perioade de stres maxim

PS: Articolul nu e nici macar pe departe un pamflet. E cat se poate de real.