Cam de 2 nopti adorm cu 2-3 episoade din Terminator: Sarah Connor Chronicles. Am fost mort dupa toate 3 partile (ba chiar si cea de-a 4-a, fara Arnold, mi-a placut destul de tare). Primele 3 insa au ceva al lor, unic. Dincolo de SF-ul in sine, au un umor aproape incredibil plus niste replici care nu cred ca vor putea fi uitate vreodata.
Si totusi, sa revenim o leaca la ce am a va spune.
Bai, si cum adorm eu asa dupa ce vad cate-un episod din Terminator, de 2 nopti ghiciti ce-am visat! Exact, ma! Fuge un Terminator dupa mine… Da’ ce-mi place cel mai tare ii ca nu m-o prins inca! Tot il fraieresc io pe acolo… fug pe langa el cand nu se uita si din astea. Ma simt si foarte intelgent cand rememorez visul, pe cuvant. Adica da-l dracu… el ii robot si eu il prostesc de cap asa bine? Prost nu-i, pentru ca… cum spuneam, ii robot. Nu putem zice decat ca-s io destept atunci
Oare oi fi vreun puiut de John Connor? Ca bun de lider as fi, destept is (modest la fel sau mna… poate un pic mai putin) iar robotul nu ma poate prinde. Adica staaati sa vedem acuma in seara asta, ca daca ma prinde acuma tot n-am facut nimica…
Va tin la curent!
