Spre rusinea mea, eu inca nu am apucat sa imi fac logo la blog din 2 motive. Primul dintre ele este faptul ca design-ul e o chestie care e perfect paralela cu mine. Mai mult de a taia o poza in Paint n-am stiut niciodata sa fac…

Azi, citind intr-un articol, mi-am dat seama si care e al doilea motiv pentru care n-am inca un logo. Nu vreau sa fac si eu greselile pe care le-au facut altii inaintea mea cand si-au “desenat” logo-urile:
(more…)

Am citit ieri ca un site a fost scos la vanzare pe o suma exorbitanta, pe care nu avea nicio sansa sa se vanda. In mai multe locuri comentariile sunau: “ce prost”, “cum se gandeste el ca va vinde pe banii aia?”, si asa mai departe, si asta m-a facut sa scriu postul acesta. Nu stiu ce a gandit cel care a scos site-ul la vanzare, dar eu zic ca in mod normal asta e o metoda fooarte buna de promovare gratis sau aproape gratis.

Se “ia” un site deja cat de cat cunoscut (pentru ca altfel nu stranesti interesul nimanui). Scoti site-ul la licitatie in cateva locuri unde ceri un pret astronomic (ca sa fii sigur ca nu il cumpara nimeni, sau daca il cumpara….) dupa care dai sfoara in tara. Blogurile in goana dupa senzational si comunitatile din nisa respectiva (forumuri) vor publica sau  comenta “prostia” pe care ai facut-o, si evident te alegi cel putin cu un link text. Sansele sunt mari insa sa te alegi cu link-uri sau chiar cu review-uri la site-ul sau produsul tau. Spuneam mai sus ca poate fi o metoda gratis sau aproape gratis si ma refeream la locul unde alegi sa deschizi licitatia. Daca pui anuntul pe sitepoint o sa te coste, dar in alte

Eu zic ca e o metoda buna de “link bait”, la care sansele de reusita sunt direct proportionale cu brandul site-ului.

Se poate merge si mai departe, dar deja mintim poporul….si nu-i frumos. Se poate regiza vanzarea unui produs pe o suma care sa zica wow (dar aici nu mai vorbim de suma astronimica, ci una relativ mai mare decat valoarea reala) si de care iar sa scrie lumea. Unele site-uri au crescut destul de mult dupa ce li s-a anuntat vanzarea, indiferent ca a fost pe bune sau “regizata”.

Citisem acum aproximativ 1-2 luni pe undeva o balada a crizei economice, pe cat de trista pe atat de adevarata zic eu. O sa incerc sa o reproduc mai jos, cat imi amintesc eu din ea, dar esential e ideea si morala.

Cica era un lustruitor de  pantofi foarte iscusit care isi facea meseria in fata unei cladiri foarte importante, dintr-un oras la fel de important. Pe acolo se perindau oameni importanti, bine imbracati si cu bani, care in drumul lor apelau mereu la serviciile lustruitorului de pantofi. Acesta isi facea treaba cu foarte mult drag, iar clientii lui mereu erau multumiti de munca lui, si reveneau cu incredere la el.

Intr-o zi insa, unul din clienti, vazandu-l atat de dedicat muncii sale, il intreaba pe lustruitor: “Tu nu ai auzit de criza?”. “Ce criza?” ii raspunse el. “Criza financiara…. pe toti ne va atinge. Firmele vor da faliment, oamenii nu vor mai avea de lucru..Trebuie sa iti iei masuri, ca sa nu te ia pe nepregatite.”

Omul nostru ramase uimit de ceea ce auzise… Nu-i venea sa creada ca afacerea lui ar putea fi afectata de aceasta criza, pe care el oricum nu o putea intelege. Cu frica in san, omul incepu sa isi faca griji. Atentia ii era distrasa si nu se mai concentra atat de mult la munca pe care o facea. Ba mai mult, dupa un timp, a inceput sa foloseasca creme tot mai ieftine, ca sa economiseasca bani, pentru ca “se apropia criza”.

Dupa un timp, clientii sai loiali au inceput sa fie tot mai nemultumiti de munca pe care o presta lustrangiul acuma, si rand pe rand au renuntat la serviciile lui. Vazand asta, lustangiul simtea tot mai tare cum criza ii afecteaza afacerea, si intr-un final, a fost nevoit sa o inchida.

Atunci lustrangiul de pantofi a zis: “Uite ca nici eu, un biet lustrangiu de pantofi n-am scapat de criza. Mare noroc insa ca am fost avertizat ca va venit, altfel as fi fost luat prin surprindere de criza financiara. “

Morala cred ca e foarte clara, sau mai bine zis, moralele sunt clare, pentru ca e povestioara din care mai multa lume poate sa isi extraga morala care i se potriveste. Nu sunt unul din aia care sa zica ca nu exista criza, sau ca la noi nu o sa ajunga pentru ca am fi protejati de “Mamica Natura”. Spun insa ca criza asta financiara s-a propagat de fapt ca si o criza psihologica, in care unii au luat masurile de siguranta prea devreme, iar altii mult prea tarziu. Trecea ea si criza, doar ca are si va mai avea efecte revolutionare.