Am vrut sa scriu acest articol dupa ce Mihai Gadea l-a facut dobitoc in direct pe ala de la CNAS, plus toate jignirile pe care i le-a mai adus. Dar am considerat ca nu merita.

Totusi, aseara l-am urmarit pentru ca il avea in studio pe Mihai Razvan Ungureanu. Un interviu in toata splendoarea lui l-as fi asteptat de mult, pentru ca stiam ca e o reala placere sa-l urmaresc pe premier, inca de cand era in fruntea SIE, cand un asemenea interviu chiar era o raritate. Am fost intr-un fel putin dezamagit pentru ca interviul se va desfasura la A3, pentru ca m-as fi asteptat la un linsaj. Linsajul s-a incercat, insa a fost totusi facut intr-o maniera decenta (poate interventia lui Mircea Badea sa fi fost mai de maidan, dar e ok), insa dincolo de astea, toate lucrurile despre Mihai Razvan Ungureanu mi s-au confirmat. Pur si simplu omul asta are stofa de om care sa-ti ocupe cele mai inalte functii in stat.

Atat de mult m-a fascinant, incat am urmarit emisiunea inca o data in reluare, ca sa o vad si mai bine cum si-a structurat unele idei sau interventii sau cum a parat acolo unde urma sa fie lovit. De exemplu, interventia de la inceput, in care Mihai Rzavan Ungureanu l-a lovit cu o neasteptata direct in plin pe Gadea care isi formula un intro prea luuung: l-a intrerupt si l-a intrebat despre sensul unui cuvant pe care-l foloseste, astfel incat Gadea de acolo n-a mai stiut cum sa isi faca jocul sau cum sa isi faca deschiderea. Parea o tehnica destul de buna de a-l face pe cel care “deschide” balul sa fie nesigur pe el. (more…)

Tocmai ce-am aflat de la Matei ca Whitney Houston a murit. O sa risc sa scriu articolul asta fara sa stiu exact cauza mortii (nu se stie inca), dar o sa o banui. Deja pare doar una dintr-un sir de vedete care isi bat pur si simplu joc de viata lor plina de lux si ajung sa moara oarecum in uitare.

Ma uit si la terminatul asta de Macaulay Culkin cum a ajuns aproape o leguma in picioare.

Anul trecut Amy Winehouse murea si ea dupa ce deja nu cred ca mai se trezea din betie. Si probabil ca mai sunt, dar acum la ora la care scriu nu mai imi vin in minte.

Uite de exemplu

(more…)

Astazi s-a protestat in toata tara impotriva ACTA, iar mediatizarea de care s-a bucurat evenimentul poate scoate in evidenta o concluzie care era trasa, dar de care nu tinea asa multa lume cont.

Exact, ma refer la evenimentele de pe Facebook si la relevanta pe care o mai au ele. Inca de dimineata, sau chiar din zilele trecute, participarea s-a raportat exclusiv la numarul celor care au dat attending pe Facebook. Fiind un eveniment care priveste in special internetul (de fapt fac si eu o prostie pe care o fac multi, pentru ca ACTA vizeaza mai multe domenii, insa intr-adevar ar putea afecta cel mai serios internetul), evident ca s-au creat zeci de event-uri pe Facebook in care toata lumea a invitat pe toata lumea la protest. (more…)

SOPA a murit, sau macar se afla in amortire “pana la noi ordine”. Cu toate acestea, e doar o lutpa castigata dintr-un razboi ce se anunta a fi batalia anului 2012. Daca a murit SOPA, se PIPA e inca in viata, in timp ce ACTA a castigat teren vertiginos.

Insa am gasit un articol, venit oarecum neasteptat din partea cuiva care, macar in teorie ar trebui sa aiba de castigat de pe urma unor astfel de legi. Este vorba de celebrul scriitor Paolo Coelho. Articolul il puteti citi aici.

El spune ca scriitorii ar trebui sa se preocupe de faptul ca sunt cititi pe orice canal posibil, nu de faptul ca unii ii citesc fara sa le plateasca. Si mai spune un lucru tare interesant: chiar daca va citi un om o carte procurata ilegal, daca e ceva cu adevarat bun va determina omul respectiv sa aduca acel lucru bun in casa lui (adica in cazul unei carti, va prefera sa o si cumpere pana la urma). Si pot spune ca are dreptate. Prima carte pe care am citit-o de la el am citit-o sub forma unui ebook, procurat in cateva minute pentru ca mi se starnise curiozitatea (de Alchimistul e vorba). Pe urma, in perioada urmatoare am si cumparat doua carti de la el.

Mai are si o parere, spun eu pertinenta, cum ca ideile originale s-au cam terminat. Macar in scris, unde sunt reluate de multe ori aceleasi teze, dar puse intr-o noua viziune.

Articolul merita sa fie citit!

Cred ca am ales titlul cel mai diplomat pe care-l puteam pune la postul acesta, pentru ca initial optasem pentru “[...] s-a dilit”, “[...] e un prost”, “[...] e un nesimtit”, etc.

De-a lungul vremii, Mircea Lucescu s-a remarcat, pe langa performantele sportive si prin momente de penibilitate, care au toate un numitor comun! Omul asta, dincolo de faptul ca e un mare profesionist in domeniul lui (insist cu acest lucru, pentru ca vreau sa se stie clar ca nu ii contest asta in vreun fel), nu are capacitatea de a-si accepta propriile greseli! Probabil ca toti suntem tentati sa dam vina pe alte situatii si sa ne justificam in vreun fel cand gresim. Se poate intampla ca anumite conjuncturi sa ne fie defavorabile, insa e o cale lunga de aici pana la a transforma acest lucru mereu intr-un tap inspasitor.

Poate ca arbitrul te-a dezavantajat in o faza, dar nu poti sa dai vina pe el pentru ca in restul de 90 de minute nu ai fost in stare sa corectezi asta. Arbitrul ar trebui sa te dezavantajeze de foarte multe ori intr-un meci ca sa poti da vina EXCLUSIV pe el. Cu toate acestea nea Mircea o face! Iar cand nu-i arbitrul de vina, e gazonul sau noctura. Sau presiunea presei. Razvanel al sau era tare bun antrenor la nationala, dar lumea rautacioasa punea presiune pe el si de asta nu putea sa adune victorii (imi e ciuda, pentru ca eu am crezut in Razvan, dar deja cred ca tatal sau il afecteaza negativ).

Totusi, culmea culmilor (pentru ca pana acum au fost situatii in care i-am sustinut si eu poate din scuze) a fost acum la acest accident. Mircea Lucescu intoarce pe linia de tramvai, acesta il loveste si de vina e vatmanul… ba chiar mai mult sau mai putin subtil il acuza ca a vrut sa-l omoare (adica la modul serios, nu din culpa sau ceva. O fi stelist si l-o fi recunoscut… cine stie!).

El zice ca avea prioritate, eu am citit atunci in primele zile ca avea interzis sa intoarca pe acolo. (more…)