Tot aman postul asta de aproape o saptamana, functionand dupa principiul cel mai de pret al meu: “Ce poti face azi, lasa pe maine. Ca poate nu mai trebuie…”
Dar apoi am zis ca, la naiba… ajung sa si uit ce-am facut pe acolo pana cand in sfarsit imi fac timp chef sa scriu.
Inca din prima zi am nimerit intr-o sarbatoare de-a lor, a celor din Praid (Zilele Praidului or smth…). Acolo plin de unguri imbracati in straiele lor verzi si cu palaria aia misto, band bere Harghita (dupa gust si concentratie e un fel de Noroc de-al nostru) si cantand cantece unguresti. Nu intelegeam eu versurile, dar dupa patima unora, fac pariu ca se canta si ceva antonime la “S-o suit Pista pe deal”. Am ascultat si stand-up comedy unguresc (ma rog, mi-a zbarnait in urechi) si ce mai ziceau aia pe scena. Era fain pe acolo totul, exceptand atata limba “zgaraietoare de creier”.
Tot atunci mi-am zis: “Apoi Cristi draghe… ai grija la tine, te… ca dache imbeti capu’ pe aici si incepi sa vourbesti ce gandesti, poate baghe unguru coasa….” (more…)
