Cristi Ursut » Personal

Vreau un Kindle din banii de afiliere

Cristi Ursut — Wed, 01 Feb 2012 16:50:56 +0000

Va spuneam eu in urma cu ceva vreme ca m-am apucat sa testez piata de afiliere din Romania, oarecum cu ceva intarziere (da, de cate ori ma gandesc la asta, imi vine sa-mi trag un pumnulet in mecla pentru ca n-am facut-o cam cu un an mai repede). Dupa primele primele 2 luni, rezultatele nu prea sunt deloc asemanatoare cu ceea ce imi imaginam eu.

Dar asta nu a avut (inca) efectul de a ma determina sa renunt, ci din contra, m-a ambitionat sa aprofundez mult mai tare domeniul (cred ca peste un an voi spune: “de ce dracu nu m-am apucat inca de acum doi ani?!” dar acompaniat de “bine ca m-am apucat totusi acum un an!” )

Asa ca am pus mana sa fac un nou site care sa-mi permita sa fac mai multe teste, dar si sa testez apetitul oamenilor pentru reduceri (pentru ca eu zic ca e apetitul oamenilor, nu al romanilor – asta asa ca o paranteza).

Si acum, dupa introducerea asta lunga (si sper ca nu si plictisitoare) sa va zic ca mi-am fixat totusi un obiectiv pentru luna care vine. Pentru ca tot aveam de gand sa-mi cumpar un Kindle, mi-am stabilit obiectiv sa-mi cumpar unul din banii de afiliere pe care-i fac in luna aceasta. Mai exact asta: eBook Kindle Touch Wi-fi.

Si fiind ca e totusi luna de examene (plus restante), daca cumva nu fac suma aia imi dau voie sa folosesc si banii facuti in ianuarie (care nu-s decat vreo 25-30% din pret, stati linistiti). Ca doar cui sa-i fie mila de mine, daca nu mie? Dar daca nu fac luna asta macar diferenta, atunci nu pup Kindle decat la finalul lui martie sau aprilie… Pentru ca, dupa cum va spuneam, cine sa puna biciul pe mine daca nu… eu?

Si chiar vreau jucaria asta, pentru ca citesc de multe ori eBook-uri si parca obosesc tot mai repede. Conditia de cucherist isi spune cuvantul, probabil… Probabil ca un Kindle ma va ajuta sa mai rezolv din problema asta. Cel putin sper!Posturi asemantoare:

Rebranduire pe Twitter

Cristi Ursut — Fri, 16 Dec 2011 17:46:07 +0000

Acum aproximativ 3 ani cand mi-am facut contul de Twitter, nu stiu ce ganduri am avut, dar am pus ca si username cristi767, ceea ce folosesc eu de multe ori cand ma inregistrez pe un site nou, sa zicem ca din curiozitate.

Daca va intrebati cum s-a nascut acel 767, ei bine… e o poveste si-n spatele lui. Niciodata nu mi-a placut sa am vreun nickname din ala futuristic, eventual luat din ce stiu eu ce filme, ori mai stiu eu ce. Zic niciodata in epoca moderna a mea (hai sa zicem, dupa ce am intrat la lice), ca pana atunci… Dar no… si oamenii in preistorie erau mai prosti si nu-i rastigneste nimeni astazi pentru asta. Asa ca preferam sa ma inregistrez cu Cristi. Si pentru ca vorbesc de anii 2000 + 3-4, am reusit sa prind si userul “Cristi” liber in destule locuri (chiar forumuri care astazi sunt mari – de exemplu si pe Seopedia am fost candva Cristi, doar ca intre timp l-am facut si pe ala Cristi Ursut). Totusi, in timp au inceput sa apara rivali pentru userul de Cristi, astfel ca i-am pus un 7. O vreme a fost ok si cu acel 7, dar in timp nu mai imi gaseam niciun nume de asta cristienesc care sa mai fie liber, iar ontr-o zi… dupa ce am incercat mai multe variante, am apasat o data mai nervos pe 7-le lui peste, dar am nimerit intre butoane si a iesit 767. No, amu-i clar? Cu asta nu am probleme nici in ziua de astazi, ca-i liber mereu.

Doar ca treaba-i ca pe feisbuc il mai spui pe cale orala unora sau altora si era patetic sa rosesc cifrele alea. Asa ca alataieri mi-am zis (Raluca-i de vina) ca-i musai sa-l schimb. Asa ca s-a nascut @CristiUrsut.

Si daca tot l-am rebranduit, mi-am pus si “chip” nou la avatar si am si inceput sa iau pe cei pe care-i urmaresc la puricat si sa sterg pe cei care nu mai posteaza ori pe care am simtit ca i-am adaugat cand oi fi fost beat sau cine stie Am ajuns la jumatate, dar o sa-mi fac timp si de cealalta jumatate. Si asa cred ca am inceput sa ignor Twitterul in momentul in care am fost prea darnic cu follow-urile Asa ca acum probabil ma voi intoarce mai cu drag acolo.

Asadar, follow noul @CristiUrsut!Posturi asemantoare:

Cum sa fac sa imi recitesc articolele dupa ce le scriu

Cristi Ursut — Wed, 14 Dec 2011 10:44:18 +0000

Una din alea mai mari probleme ale mele e ca as fi uneori superficial cu chestiile de care nu-mi prea pasa mie, dar care totusi ma pot afecta. Si una din chestiile astea e scrisul pe blog pe care nu ma poate face nici Mama Natura (Roxana aia cu tsatsutsele ei de la Antena 1 de pe vremuri sau cum saracie o chema) sa-l recitesc inainte de publicare. Adica ma pun eu si citesc, ca-s constient de ce erori grave de exprimare las uneori din simplul motiv ca ma razgandesc in timpul unei fraze. In mintea mea o fi clar, dar ce iese asternut pe hartie, Dumnezeu cu mila… Cu toate acestea, cam dupa un paragraf ma satur sau nu mai citesc cu atentie, sar spre final, etc. etc. etc. Imi si zic: “Hai ba ca-i perfect totul!” (cred ca e o situatie in care sunt manipulant eu cu mine).

Si daca nicio o asemenea motivatie nu ma poate face sa imi verific cu atentie ceea ce public, inainte sa public preferabil, nu stiu unde sa gasesc o motivatie reala si mai buna pentru asta

Ziceti voi, dara…Posturi asemantoare:

Comentezi cu cap?

Cristi Ursut — Tue, 18 Oct 2011 18:10:41 +0000

Atatea prostii de comentarii exista pe internetul asta, ca te miri cine naiba stea in spatele lor. Fie ca te spameaza cate unii si te iau de prost, fie ca ei chiar sunt tare incuiati, dar mereu dai peste ei.

Asa ca m-am gandit sa fac un loc unde sa-i pun pe toti. Sa radem de ei, ce naiba!

Este vorba de comentezi.com unde am trantit un wordpress si i-am setat o thema faina asa la repezeala. Practic e facut in gluma, dar daca place si altora poate ca va avea un viitor frumos. Ca material, har Domnului, gasim destul…

Pana una alta, e aici unul care ma face sa ma prapadesc de ras de fiecare data cand il citesc.

Mai am cateva (le aveam draft aici ca pregateam un post, dar in final cred ca e mai bine un loc al lor, ca-s prea multe) pe care o sa le pun zilele astea. Dar daca aveti si voi, le astept acolo (ca e un formular prin care pot fi trimise).Posturi asemantoare:

Imi e dor de “Lost”

Cristi Ursut — Mon, 03 Oct 2011 01:33:04 +0000

“As vrea sa-mi pierd memoria, ca sa pot vedea Lost inca o data” – cam asa suna un comentariu pe care l-am citit la un video despre Lost pe youtube.

Astazi m-a cam lovit un fel de nostalgie dupa filmul asta si cred ca am deja mai mult de o ora de cand pur si simplu stau si ma holbez la video-uri despre Lost cu scenele cele mai importante.

Poate video-ul cel mai important – cel care contine toata chintesenta Lost-ului e chiar urmatorul:

Nah, nu ma astept sa starneasca mari curiozitati in randurile celor care nu l-au vazut, dar ma astept sa starneasca amintiri placute celor care l-au vazut. Si urmatorul video la fel:

Dupa Lost am mai incercat o gramada de seriale, dar niciunul nu a reusit sa umple golul lasat de asta. La niciun alt serial nu m-am mai uitat cu o asemenea intensitate dupa…Posturi asemantoare:

Am editat “despre mine”-ul la blog

Cristi Ursut — Fri, 09 Sep 2011 22:57:54 +0000

Mereu am simtit ca trebuie sa fac un update la “Despre mine”, desi nici macar nu stiu de ce. Ei bine, astazi m-am decis ca e cazul sa o faci si ia uitati ce-a iesit.Posturi asemantoare:

Sa va zic cum fu la Praid

Cristi Ursut — Sun, 28 Aug 2011 11:35:18 +0000

Tot aman postul asta de aproape o saptamana, functionand dupa principiul cel mai de pret al meu: “Ce poti face azi, lasa pe maine. Ca poate nu mai trebuie…”

Dar apoi am zis ca, la naiba… ajung sa si uit ce-am facut pe acolo pana cand in sfarsit imi fac ~~timp~~ chef sa scriu.

Inca din prima zi am nimerit intr-o sarbatoare de-a lor, a celor din Praid (Zilele Praidului or smth…). Acolo plin de unguri imbracati in straiele lor verzi si cu palaria aia misto, band bere Harghita (dupa gust si concentratie e un fel de Noroc de-al nostru) si cantand cantece unguresti. Nu intelegeam eu versurile, dar dupa patima unora, fac pariu ca se canta si ceva antonime la “S-o suit Pista pe deal”. Am ascultat si stand-up comedy unguresc (ma rog, mi-a zbarnait in urechi) si ce mai ziceau aia pe scena. Era fain pe acolo totul, exceptand atata limba “zgaraietoare de creier”.

Tot atunci mi-am zis: “Apoi Cristi draghe… ai grija la tine, te… ca dache imbeti capu’ pe aici si incepi sa vourbesti ce gandesti, poate baghe unguru coasa….”

Acuma serios vorbind, intr-un moment de obiectivitate maxima (nu stiu daca ma tine pana termin propozitia), ce vedeam pe acolo era destul de frumos.

Apoi daca in prima zi, ungurii nu m-au enervat, fiind mai ales inarmat cu multa rabdare si toleranta cand am purces spre ei, situatia nu mai tinea la restaurantul unde mancam. Acolo erau cate doua echipe a cate doi ospatari: unul lua comanda, in timp ce celalalt servea. De prima data n-am priceput care-i smecheria lor, dar dupa ce-am nimerit la mai multe echipe din astea, am elucidat misterul: cel care lua comanda stia romana basic, in timp ce ala/aia care servea nu stia DELOC. La o masa ne-au gresit in vreo 6-7 randuri (noi eram 10 la o masa) cele comandate. Noroc ca nu ii era la nimeni foame tare ca sa-i luam de gat situatia fiind chiar amuzanta (la un momentdat nu stiam de ce rad cu foc cei de la masa de vis-a-vis, pe urma spunandu-ne ca au observat ca noua ne-au adus ce-au comandat ei) pentru ca in fond ei tot faceau drumuri in plus si aduceau alta “marfa”. Cand nu mai ne intelegeam cu cel care servea (ala de nu stia romana deloc), mergea dupa alalalt si tot asa Daca vreti, era in sfarsit un stand-up comedy unguresc pe care-l intelegeam si noi. Dar asta a fost apogeul oarecum, pentru ca dupa, media de greseli era mica per comanda: 1-2, deci acceptabil!

Nu e problema mea sa ii invat lectii de bisniz si sa le zic ca isi alunga clientii. Poate fac asta si pentru ca era cam singurul si cel mai “de lux” – macar la preturi – (doua zile a mancat inclusiv Prigoana si cu Bahmuteanca acolo – nu stiam de unde dracu mi se par asa cunoscuti in prima faza) si tot acolo revine lumea, dar in definitiv e un chin pentru ei. Am mancat si cumparat din mai multe locuri din Ungaria (aia reala zic) si prin est meniurile si ospatarii “vorbeste romaneste” mult mai bine decat astia de la Praid. Ba chiar in Debretin la un mall-ul de-al lor cand nu ne-am mai inteles o data cu o vanzatoare a zis sa stam doua minute si doloc fu cu una acolo care stia romana foarte bine. Pentru ca altfel risca sa nu vanda la urma urmei.

La Casa Piratilor nu mai merg in veci pentru ca mi-au dat meniu in ungureste doar. Si culmea era ca ospatarul era roman. Ori e bou ori numai asa au… habar n-am.

Apoi sa ajungem si la salina. Pana la urma toata atractia e aceasta salina, pentru ca in definitiv, Praid e un satuc (chiar neprietenos as zice) pentru familisti (care vin pentru tratament). Seara dupa ora 10-11 nu cred ca mai gaseai nimic deschis. Probabil pentru ca nici nu au pentru cine, pentru ca lumea vine cu familia in special pentru tratament cum ziceam (adica merg oamenii in salina, inspira aerul ala plin cu sare iar asta e foarte benefic pentru caile respitatorii & shit). Iar alternativa (Sovata) e la vreo 10 km in apropiere. Asadar, cine vrea mai mult, poate avea acest lucru lejer.

Mno, daca altii plecau in salina sa bage pe nasuc aer cu sare, eu am coborat in fiecare zi pentru Wireless! Pentru ca unul din lucrurile misto e ca ai atat wireless cat si semnal full la telefon acolo in fundul pamantului, plus mese cu priza, pe care eu nu le prindeam niciodata libere, pentru ca desi erau cateva zeci, pesemne ca erau cateva sute de oameni care se trezeau inaintea mea. Dar nu era o problema, petru ca dupa ce lucram 1-2h cat aveam oricum autonomie, plecam sa-mi gasesc oameni care sa ma bata la ping-pong. Ori asta nu e deloc o sarcina grea! Revenind putin la salina, e de apreciat pentru ca a fost gandita sa atraga mai multe tipuri de oameni. Ar fi foarte plictisitor sa stai acolo cele 4-5h cat cica iti face bine in fiecare zi, daca n-ai avea ce sa faci. Dar asa, incepand de la jucat ping-pong/badminton, dat pe topogane sau alte locuri de joaca pentru copii si pana la statul la masa stiu eu… pe net (nu era masa fara vreun laptop, apropo) sau pentru a juca table/carti, majoritatea oamenilor isi gaseau cate ceva sa faca. Ba au si o biserica acolo sau televizoare ori expozitii cu mina. Apoi mai era un nene care tot la 1-2h venea cu o fluierice si aduna chiar sute de oameni sa faca gimnastica cu el. Si credeti-ma… era tare funny pentru ca se strangeau acolo tot tipul de oameni, si ma refer aici in special la cei de la care nu te-ai astepta sa faca gimnastica (grasi, batranei, etc.). Si mai amuzant era tipul in sine care numara: Un doi trei patru, egy, ketto, harom, negy. Faceam acuma o socoteala asa la repezeala si pot spune ca in cele 5 zile cat am coborat in salina am urcat/coborat 1700-2000 scari in total.

Sa va zic insa si de singurul ungur cu care am chiar avut probleme in doua randuri chiar!

Noi eram cazati in doua locuri, iar eu salasluiam mai mult in alalalt loc seara pana sa vin “acasa” si dupa ce-am prins putin curaj pe acolo, am dat cu niste vin de pamant intr-o seara. Cu tot! Si cand sa vin si eu ca tot romanu’ acasa, cine credeti ca ma astepta in poarta? Cainele, fratilor…

Si-l vad cum sta acolo si cand sa ma apropiu, imi baga un ham din ala unguresc. Si incep sa-i zic: cutzu-cutzu… da pla… ca nu pricepea el romaneste. Mai fac un pas, insa el iar: hamhamham-unguresc! Ma gandesc, ce sa fac, cum sa intru (sa nu fac nici galagie ca totusi era 1-2 noaptea). Imi amintesc ca eu sunt expert in a mi se intampla lucruri care… numai mie mi se pot intampla!

M-am gandit ca cel mai intelept e sa vorbesc pe limba lui. Ca daca insist cu cutzu-cutzu, el ce-o zice in gandul lui: “Sugi pla de roman!!” Si incep: Kutyaaa, Frumos kutyaaa, Hai ma kutyaaa… Dumnezo futa-te de kutyaaa! Si deja eram tare nervos de am luat si-o piatra gata sa-i dau in cap, doar ca mai trebuia sa stau 3 zile acolo si nu mai aveam pace cu unguroaica dupa, probabil) si am stat asa vreo 5-10 minute in care m-am uitat cand la stele, cand la gard (ma gandeam sa-l sar), apoi ma gandeam sa zbor creierii cainelui cu piatra si cine stie cate altele imi treceau prin cap. Punea cainele capul jos si atunci ma gandeam sa mai fac un pas cand el… haaam direct in picioare. Zici ca avea senzor de romani! Si in final (ca tot am intrat pana la urma, nu gandiiiiti…) numa vad ca mai vine inca unu, frate. Primul gand: mi-am futut-o norocul, ca asta o chemat ajutoare!! Dar de unde frate… ala nou care venea era femela. Si asta care statea cu fundul in poarta, pac… i s-or aprins calcaiele! Si se ridica si merge dintr-o data la vagaboanta aialalta si o giugiuleste, o miroase… ce fac ei cand ii apuca chestii din astea. Ma uit buimac la ei dupa care tiptil ma duc spre usa, dar cu prudeeeenta!! Sa nu fie aia cumva sageata si sa-mi iau teapa, ca apoi sa vina sa ma muste amandoi si sa zica: Ba ce-am futut romanu’ >:) ! Da n-o fost cazul, am gasit cheia, am deschis usa si jaau in camera!

Am zis insa de vin mai sus, pentru ca numai cand aveam ceva la bord avea curaj sa se ia cainele unguresc de mine. Ceapa lui! Pentru ca a doua seara dupa eveniment a fost politicos, s-a dat din poarta in timp ce a treia oara, dupa (alt) vin, a inceput iara sa ma maraie! Da atunci m-am si enervat pe el si am trecut repede peste amabilitati. Pai ziua suntem prieteni, ii deschideam poarta sa iasa sau sa intre cand vroia dansul, iar noaptea imi face minuni din astea? Lipsa educatie dom’le…

Apoi intr-o saptamana or mai fost o gramada de chestii care ar merita povestite, insa multe intra la categoria “mormant-mormant”! Deci nu pot…

Mai pot zice doar ca am baut lapte unguresc proaspata.

Ah si… am zis ca pun si niste poze, dar vad “Word count:1563″! Sunt extenuat… n-am scris atata in 2 luni pe blog! Asa ca punem poze zilele urmatoare intr-un articol nou. Vorba aia: Abonati-va! Posturi asemantoare:

Leapsa cu carti (ABC)

Cristi Ursut — Mon, 15 Aug 2011 08:17:30 +0000

Ramo mi-a pasat o leapsa care a necesitat ceva munca din partea mea. Trebuie sa iau alfabetul si sa scriu o carte la fiecare litera. Cartea trebuie sa inceapa cu litera respectiva sau sa contina litera pe undeva in cazul caracterelor mai dificile (Q,K,W,Y, etc.). Dintre cartile de mai jos, majoritatea sunt citite (si carti care mi-au placut evident :D) sau carti care sunt “in queue” pentru a fi citite.

A – Alchimistul (Paulo Coelho)

B – Bulversarea valorilor (Dan Tapalaga)

C – Copiii capitanului Grant (Jules Verne)

D – De veghe in lanul de secara

E – Eul detestabil (Octavian Paler)

F – Fiica alchimistului (Katharine Mcmahon)

G – Geamantanul (Serghei Dovlatov)

H – Harry Potter (oricare dintre volume) (J K Rowling)

I – Insula Misterioasa (Jules Verne)

J – Jurnal de.. front (Ioan Mircea Pascu)

K – Anna Karenina (Lev Tolstoi)

L – Lolita (Vladimir Nabokov)

M – Morometii (Marin Preda)

N – Nasul (Mario Puzo)

O – Omerta (Mario Puzo)

P – Padurea Spanzuratilor (Liviu Rebreanu)

R – Romanul adolescentului miop (Mircea Eliade)

S – Secretele castelului (Gabriela Vilcu)

Ș – Și noi am fost pe Conte Verde (Ioan Chirila)

T – Tacerea lui Dumnezeu (Gilbert Sinoue)

Ț -

U – Unsprezece minute (Paolo Coelho)

V – Viitor cu cap de mort (Radu Cinamar)

X – Exit (Adrian Chivu)

Y – No country for old men (Cormac Mccarthy)

Z – Zahir (Paolo Coelho)

La Q, Ț si W musai sa ma dau batut pentru ca nu stiu nicio carte care sa-mi placa si sa aiba literele astea in componenta. Poate o sa-mi vina ceva idei mai tarziu, nu stiu… dar momentan atata am!

Dam mai departe leapsa la Ioana si Eliza. Deasemenea, cine mai doreste sa o preia… sa-i dea bataie Posturi asemantoare:

Musai sa ma laud

Cristi Ursut — Fri, 12 Aug 2011 18:23:47 +0000

Cam de multicel nu m-am laudat io cu ceva pe blogul asta, si apoi simteam nevoia. Nu de alta dar sa nu credeti ca nu mai am cu ce

Si apoi lauda de astazi e ca am ajuns in sfarsit la 1000 de followersi pe Twitter. Poate pentru unii inseamna mult, pentru altii foarte putin, insa cert e ca la inceput visam eu tare frumos la cifra asta.

Spre rusinea mea insa, in ultimul timp am acordat tot mai putina atentie contului de Twitter – singurele tweeturi de acolo fiind poate link-urile de pe blogul asta (si alea “enorm” de multe, spre o alta rusine de-a mea…) sau link-uri din alte parti.

Apoi daca tot am atins cifra asta magica (am deja chiar peste :> ), musai sa acordam din nou si acolo atentia bine-meritata (macar datorita rusinii pe care o tot pomenesc pe aici)

Si daca tot am vorbit de twitter, puteti sa-mi dati follow aici, ca sa ajung mai repede la urmatorul pas: 2000 de followersi.Posturi asemantoare:

Vand voucher emag.ro

Cristi Ursut — Mon, 11 Jul 2011 15:29:14 +0000

Mi-am luat acum o saptamana un laptop de la eMAG.ro (vine si review-ul in curand, dar sa il fi folosit nitel intai, ca sa am ce scrie ) si am primit si un voucher de 455 Ron.

Doar ca nu poate fi folosit decat in perioada 1-15 Septembrie (daca ma intrebati pe mine, habar n-am care-i logica asta. S-or gandi ca uit de voucher? )

Cardul poate fi folosit pentru a achizitiona un produs din urmatoarele categorii:

Televizoare, Masini de spalat rufe, Masini de spalat vase, Aparate Frigorifice, Aragazuri, Cuptoare incorporabile, Plite incorporabile, Cuptoare cu microunde incorporabile, Masini de spalat vase incorporabile

Daca aveti de cand sa va luati ceva din categoriile de mai sus, puteti lua voucherul asta pentru un mic bonus. M-am gandit sa-l vand cu 375 Ron (deci cu 80 ron mai putin decat valoarea lui reala).Posturi asemantoare:

Ce-i al meu e pus deoparte