Cristi Ursut » Personal

Am intrat in Noua Republica

Cristi Ursut — Thu, 19 Apr 2012 14:12:55 +0000

Da! Am facut-o si pe asta! Sunt pe drumul de a fi membru al unui partid politic. Zic asta, pentru ca Noua Republica este doar o miscare la momentul actual, cu scopul insa de a deveni un partid politic.

Pe Mihail Neamtu am inceput sa-l urmaresc dupa ce l-am prins in cateva aparitii la televizor in talkshow-urile politice, unde era ALTCEVA sau ALTFEL fata de ce vedeam in rest la ceilalti “combatanti”. Va puteti convinge urmarindu-l fie pe blog, fie in unele video-uri de pe site-ul Noii Republici.

M-am regasit in multe din ideile pe care ei le promoveaza (gasiti aici tot ce-ar fi nevoie despre ideologie, viziune, etc.), fiind o miscare de dreapta – o dreapta autentica in raport cu tot ce este in Romania pana la ora actuala. Astfel ca nu prea am avut de ales cand mi s-a facut propunerea sa ma alatur si eu. Am criticat destul de-a lungul vremii politica romaneasca chiar si aici pe blog, dar acum pot contribui (sper cu succes) si sustine ceva in care ma si regasesc. Asta cata vreme cat se pastreaza linia si continui sa ma regasesc, evident

Diferenta dintre acesta miscare si orice alt partid mare din tara asta (ca am mai refuzat pana acuma in doua randuri invitatii de la alte partide, fara nicio urma de ezitare) e ca se construieste chiar sub ochii mei si exista speranta ca se poate construi intr-un mod sanatos. In orice alt partid ai intra, ca tanar, trebuie mai intai sa te lupti (asta daca vrei si poti) cu metehnele vechi de acolo, cu prejudecatile specifice – atribuite insa uneori pe buna dreptate (daca intri in PSD esti un comunist de-al lui Iliescu, daca intri in PD-L esti un basist ordinar in timp ce in PNL… prefer sa ma abtin avand in vedere cine conduce partidul si modul in care il conduce! Asta in ciuda unor oameni cu adevarat de calitate de acolo care-s pusi sa faca tusa). Ba chiar si cu acuzatia de oportunist (ca doar cine intra intr-un partid mare asupra caruia planeaza numai si numai acuzatii de coruptie ordinara? Fie niste oportunisti care ar profita si ei, fie niste naivi care cred ca ei pot sa faca rabat de la coruptia institutionalizata din Romania).

In Noua Republica insa numai oportunist nu poti fi, avand in vedere ca poate oferi momentan doar speranta, dar si aceasta cu target indepartat – 2, 4 sau chiar 6 ani. Poate eventual naiv, visand ca o miscare ca aceasta poate obtine destui sustinatori dintr-o societate care i-a cazut la picioare lui Dan Diaconescu si ai sai dou’zeci de euroi…

Modul in care a evoluat totul pana acuma lasa insa loc de speranta. Puteti urmari in videoul de mai jos o adunare nationala impreuna cu cativa dintre liderii regionali, sa le spunem, pentru a vedea despre ce fel de oameni este vorba:

Mai departe, mai e mult pana departe. Noua Republica este in drumul ei spre a deveni partid, iar pentru asta are nevoie de 25000 de semnaturi la nivel de tara. S-a inceput si in Oradea campania de strans semnaturi, asa ca daca cineva doreste sa sustina aceasta miscare, o poate face fie si numai prin aceasta semnatura (imi puteti lasa un comentariu aici sau prin formularul de contact, dupa care voi vedea cum va ajunge cineva cu un formular de semnaturi si la voi). Idem in cazul in care doriti sa va si alaturati miscarii.

Alte modalitati de a ramane in legatura cu Noua Republica:

Noua Republica Bihor pe Facebook: – https://www.facebook.com/NouaRepublicaBihor
Blog: Noua Republica Bihor
Contact: Contact NR Bihor

Nu in ultimul rand, va asigur ca blogul nu se va transforma intr-unul de activist Isi va urma acelasi curs si va fi probabil tot atata politica cat a fost si pana acuma.Posturi asemantoare:

No, amu si votati-ma!

Cristi Ursut — Fri, 23 Mar 2012 16:53:59 +0000

Daca tot m-am inscris ieri la concurs, amu puneti mana si ma si votati ca va multumesc tare frumos daca faceti asta.

De votat ma puteti vota aici (Cristi Ursut). Asta bineinteles, daca va place lucrarea (sau macar daca va place de mine! ).

Multam fain!

Posturi asemantoare:

Pana nu te impinge cineva de la spate… :D

Cristi Ursut — Thu, 22 Mar 2012 19:45:43 +0000

Particip (de fapt corect e “Participam” si o sa vedeti de ce) la concursul de pe Blogal Initiative “Cautam logo pentru Universitatea Cluj” cu logo-ul urmator:

In bucatica din mijloc se poate observa si cum ar arata pe tricou

Acuma sa explic putin titlul si inceputul. De ceva vreme planific impreuna cu un prieten (eu coder, el designer) sa dam drumul la o firma de design. Multe lucruri erau puse la punct, insa unele nu, asa ca momentul a fost amanat de cate ori (mie imi place sa pun lucrurile in ordine cat mai bine inainte de a actiona). Totusi, momentul acesta nu putea fi ratat, mai ales in eventualitatea in care chiar castigam (e totusi o lucrare de portofoliu serioasa sa fii autorul logoului unei echipe sportive), asa ca s-a nascut si site-ul (totusi, intr-o varianta Beta, lasand unele lucruri la o parte momentan).

Asa ca, urati-ne noroc si apoi puteti veni cu feedback la logo sau la site Si na, poate aveti nevoie de ceva servicii, cine stie…Posturi asemantoare:

Primul meu laptop – #evoBlogger

Cristi Ursut — Mon, 12 Mar 2012 10:20:03 +0000

Eu unul rar particip la campanii cu posturi pe blog, insa campania #evoBlogger, organizata de Haotik si Evomag.ro, ma determina sa o fac, dincolo de premiu si pentru ca eu cred ca pot face un post frumos despre primul meu laptop.

Mi-l doream de ceva vreme, insa era un efort prea mare sa mi-l iau, mai ales ca nu-mi doream ceva ieftin, ci ceva performant. Se intampla pe la inceputul anului 2009, cand eu eram proaspat angajat si in urma unei negocieri cu mama, am stabilit sa fac o rata pe numele ei, pe care sa o platesc pe urma eu. Negocierea se dusese de multa vreme, dar abia atunci devenea “sustenabila” din partea mea

Au urmat cateva zile de cautat prin diferite magazine, insa adevarul e ca imi era foarte greu sa imi aleg o configuratie de care sa fiu sigur. Asta, desi paradoxal, cand venea vorba de PC, eu eram cel care “asista” pe toti cei din jurul meu in momentul in care ei isi achizitionau cate ceva sau la diferite probleme

Ajungand la Real II, la raionul de laptopuri, unul de acolo imi explica ca la prosti cand de unul, cand de altele. Dezavantajele unui Linux (ne oprisem la unul cu Ubuntu si imi suradea ideea, mai ales ca eu la munca lucram chiar in Ubuntu si tocmai ma familiarizasem cu el) si alte bla bla-uri. Eu recunosc ca nu-l ascultam foarte atent si sarind cu privirea, zaresc un Sony Vaio ce parea la oferta. Il intrerup si ii arat la ce ma uit, la care el zice: “Aaa, da… am uitat sa-ti arat asta, avem oferta aici…”. Nu stiu ce-a mai zis el, ca nu cred ca l-am ascultat…. eram fascinant de ce aveam in fata. Nu-mi mai amintesc nici configuratia, dar era beeeton pentru acea vreme, ba chiar un mic avion in raport cu ce vizam eu. Costa 3500 Lei, insa prindeam o lichidare de stoc si se vindeau cu 2500 Lei. Cum eu vizam in rate, ceva la 3500 m-ar fi ingropat un pic, pentru ca ajungea la 5000 in final. Asta insa, practic ajungea la pretul lui real, pentru ca adunat, am ajuns cu ratele lui tot in jur la 3500 Lei. Spre comparatie, e ca si cum mi-as cumpara astazi ceva-n genul asta.

Peripetiile abia aici incepeau. Ei mai aveau in promotia asta doar 5 bucati, iar eu mai trebuia sa fac prin mama niste formalitati. Formulare de la ei pentru rate, adeverinta de la lucru, apoi cererea de la banca, habar n-am. Cert e ca nu mi-l puteau nici rezerva. Eram destul de stresat si dezamagit, pentru ca urmau 2 zile in care mama lucra (si ea cand lucreaza nu se joaca pentru ca ajunge acasa abia dupa 11 seara), timp in care nu prea aveam sperante ca nu se vor epuiza cele 5 bucati ramase. Totusi nu vroiam sa ma dau batut, asa ca a doua zi mai intai am sugerat subtil, dupa care mai grosolan, ajungand sa o rog si apoi sa o implor sa se ceara cumva de la lucru si sa mearga sa rezolve problema (locatiile mai erau si cum nu se putea mai bine: de la vreo 10 km de oras la est, trebuia mers dincolo de oras, la vreo 3-5 km vest. Nu mai zic traversatul orasului si toate cele…). Totusi e mama… si a reusit sa faca ea sa fie bine, fix cat sa ia ultima bucata dintre cele 5 laptopuri care erau acolo in ziua precedenta. Altfel cine stie ce ajungeam sa imi iau…

Mi l-a lasat acasa, numai bine pe cand ma intorceam eu de la munca. Ce eram eu in general nerabdator sa se termine ziua de munca… va dati seama cum eram atunci! Intr-un final am ajuns acasa si imi amintesc ca tare emotionat mai eram. Ce sa mai… ca un copil care in sfarsit isi primeste jucaria visata. Era prima data cand aveam un laptop al meu si eram mega prudent. Nici nu ma pricepeam foarte bine sa-l manuiesc, pentru ca in general aveam treaba doar cu PC-uri. Doar la scoala ce mai lucram din cand in cand pe un laptop cu proiector (varianta mai moderna a scosului la tabla) si ma simteam atat de fastacit, pentru ca mereu imi mutam pointerul cu maneca de la bluza, cand atingeam touchpadul si alte cele.

Touchpad-ul parea sa fie marele meu chin din ziua respecta. Nu ma puteam impaca cu el de nicio culoare, dar totusi, am zis ca incerc sa ma obisnuiesc un pic, inainte sa-i pun un mouse. Cred ca a fost o alegere buna, pentru ca incepand din ziua respectiva, eu aproape ca n-am mai pus mana pe un mouse vreodata, decat cand am mai ajuns pe la calculatoarele altora (vorbsc de PC). Insa va spun sigur ca in mai bine de 3 ani, in laptopurile mele n-a intrat niciun mouse Ba chiar, m-as putea lauda putin aici. Poate o sa vi se para un pic banal sa va spun ca ii nimiceam pe multi la snooker pe GameDesire, folosind doar touchpadul, insa nu stiu cat mai e de banal sa va spun ca am termiant de exemplu Prince of Persia – Warrior Within jucand doar cu touchpad-ul. Si a fost greu, sa stiti!

Imi amintesc un moment jenant din prima zi, cand deja era noaptea destul de tarziu. Umblam la sunet si stiu ca am dat drumul la ceva care a pornit incredibil de tare si n-am mai stiut cum sa-l inchid. Noapte fiind, primul lucru care mi-a venit in cap, inainte sa trezesc chiar pe toata lumea, a fost sa-l var sub o perina. Si l-am tinut acolo minute bune, pana a tacut!

De la momentul in care nu stiam nici cum sa-l dau mai incet am ajuns insa sa-i cunosc probabil fiecare unghiulet. Pentru ca, in urmatorii 2 ani si jumatate am petrecut alaturi de el de departe cel mai mult timp fata de orice alt obiect sau orice alta persoana Mai ales ca nu a mai durat mult si am renuntat la jobul ala, devenind exclusiv freelancer, deci lucrand exclusiv la el.

De atunci am facut enorm de multe impreuna cu el. De la tot felul de nervi pana la lucruri faine (pana mea, inclusiv blogul asta l-am facut cu ajutorul lui ).

Totusi a crapat oarecum neasteptat, dupa doi ani si jumatate. Spun neasteptat pentru ca nu avusesem nicio problema de hardware pana atunci la el. Respectiva a fost prima si ultima. S-a dus si placa de baza si hardul deodata si m-au sfatuit cei de la service ca nu merita refacut ci mai degraba sa imi cumpar altul. N-o fi fost aia cea mai trista zi din viata mea, insa tare suparat m-am indreptat spre service pentru a-l lua acasa, cand m-au sunat tipii de acolo sa-mi spuna “diagnosticul”.

Inca il mai am, ca doar nu puteam sa-l arunc la gunoi, nici la propriu nici la figurat, dupa atatea peripetii. L-am inlocuit cu un HP (m-a prins un pic cu garda jos si ma indoia la buget un Sony Vaio cu aceleasi caracteristici, desi nu stiu inca daca am facut alegere buna sau rea), pe care sper sa-l folosesc macar tot pe atat. Sper ca nici nu e gelos ca am scris de la el atat de bine despre vechiul Sony Vaio

Dupa cum va spuneam la inceput, articolul e pentru campania #evoBlogger (pana in 18 Martie puteti participa si voi), dar dincolo de asta mi-a facut placere sa-mi reamintesc cateva momente mai mult sau mai putin dragalase (aia cu bagatul sub perina, sa nu o mai spuneti la nimeni!). Bineinteles insa ca nu ma supar daca si castig Posturi asemantoare:

Un nou milestone: 500 de articole in director

Cristi Ursut — Wed, 07 Mar 2012 21:00:20 +0000

Tocmai am mai atins o noua borna la directorul de articole! Dupa ce scriam acum ceva vreme de 250 de articole, iata ca cifra a fost dublata in nu mai putin de 2 luni jumate. (Asadar, am o medie de peste 100 de articole pe luna).

Articolul care a atins acest milestone este unul despre celulele stem. Un alt articol interesant din aceste zile este unul care ne spune cat sa dam la nunta. Mai multe gasiti in dorector

Cifra m-a luat putin prin surprindere (deja a si fost depasita bine, daca pun la socoteala si articolele adaugate astazi), mai ales ca imi propusesem sa vin cu niste modificari pentru acest “milestone”, dar acum asta e… voi veni cu ele la 750 probabil Sper ca totusi nu la o mie

Pana atunci, mai pot primi eventuale sugestii, care sa ajute la imbunatatirea site-ului. Eventual m-ar interesa impresii de la cei care au submitat. A fost de folos? S-au simtit cresteri in SERPs? Trafic?Posturi asemantoare:

Vreau un Kindle din banii de afiliere

Cristi Ursut — Wed, 01 Feb 2012 16:50:56 +0000

Va spuneam eu in urma cu ceva vreme ca m-am apucat sa testez piata de afiliere din Romania, oarecum cu ceva intarziere (da, de cate ori ma gandesc la asta, imi vine sa-mi trag un pumnulet in mecla pentru ca n-am facut-o cam cu un an mai repede). Dupa primele primele 2 luni, rezultatele nu prea sunt deloc asemanatoare cu ceea ce imi imaginam eu.

Dar asta nu a avut (inca) efectul de a ma determina sa renunt, ci din contra, m-a ambitionat sa aprofundez mult mai tare domeniul (cred ca peste un an voi spune: “de ce dracu nu m-am apucat inca de acum doi ani?!” dar acompaniat de “bine ca m-am apucat totusi acum un an!” )

Asa ca am pus mana sa fac un nou site care sa-mi permita sa fac mai multe teste, dar si sa testez apetitul oamenilor pentru reduceri (pentru ca eu zic ca e apetitul oamenilor, nu al romanilor – asta asa ca o paranteza).

Si acum, dupa introducerea asta lunga (si sper ca nu si plictisitoare) sa va zic ca mi-am fixat totusi un obiectiv pentru luna care vine. Pentru ca tot aveam de gand sa-mi cumpar un Kindle, mi-am stabilit obiectiv sa-mi cumpar unul din banii de afiliere pe care-i fac in luna aceasta. Mai exact asta: eBook Kindle Touch Wi-fi.

Si fiind ca e totusi luna de examene (plus restante), daca cumva nu fac suma aia imi dau voie sa folosesc si banii facuti in ianuarie (care nu-s decat vreo 25-30% din pret, stati linistiti). Ca doar cui sa-i fie mila de mine, daca nu mie? Dar daca nu fac luna asta macar diferenta, atunci nu pup Kindle decat la finalul lui martie sau aprilie… Pentru ca, dupa cum va spuneam, cine sa puna biciul pe mine daca nu… eu?

Si chiar vreau jucaria asta, pentru ca citesc de multe ori eBook-uri si parca obosesc tot mai repede. Conditia de cucherist isi spune cuvantul, probabil… Probabil ca un Kindle ma va ajuta sa mai rezolv din problema asta. Cel putin sper!Posturi asemantoare:

Rebranduire pe Twitter

Cristi Ursut — Fri, 16 Dec 2011 17:46:07 +0000

Acum aproximativ 3 ani cand mi-am facut contul de Twitter, nu stiu ce ganduri am avut, dar am pus ca si username cristi767, ceea ce folosesc eu de multe ori cand ma inregistrez pe un site nou, sa zicem ca din curiozitate.

Daca va intrebati cum s-a nascut acel 767, ei bine… e o poveste si-n spatele lui. Niciodata nu mi-a placut sa am vreun nickname din ala futuristic, eventual luat din ce stiu eu ce filme, ori mai stiu eu ce. Zic niciodata in epoca moderna a mea (hai sa zicem, dupa ce am intrat la lice), ca pana atunci… Dar no… si oamenii in preistorie erau mai prosti si nu-i rastigneste nimeni astazi pentru asta. Asa ca preferam sa ma inregistrez cu Cristi. Si pentru ca vorbesc de anii 2000 + 3-4, am reusit sa prind si userul “Cristi” liber in destule locuri (chiar forumuri care astazi sunt mari – de exemplu si pe Seopedia am fost candva Cristi, doar ca intre timp l-am facut si pe ala Cristi Ursut). Totusi, in timp au inceput sa apara rivali pentru userul de Cristi, astfel ca i-am pus un 7. O vreme a fost ok si cu acel 7, dar in timp nu mai imi gaseam niciun nume de asta cristienesc care sa mai fie liber, iar ontr-o zi… dupa ce am incercat mai multe variante, am apasat o data mai nervos pe 7-le lui peste, dar am nimerit intre butoane si a iesit 767. No, amu-i clar? Cu asta nu am probleme nici in ziua de astazi, ca-i liber mereu.

Doar ca treaba-i ca pe feisbuc il mai spui pe cale orala unora sau altora si era patetic sa rosesc cifrele alea. Asa ca alataieri mi-am zis (Raluca-i de vina) ca-i musai sa-l schimb. Asa ca s-a nascut @CristiUrsut.

Si daca tot l-am rebranduit, mi-am pus si “chip” nou la avatar si am si inceput sa iau pe cei pe care-i urmaresc la puricat si sa sterg pe cei care nu mai posteaza ori pe care am simtit ca i-am adaugat cand oi fi fost beat sau cine stie Am ajuns la jumatate, dar o sa-mi fac timp si de cealalta jumatate. Si asa cred ca am inceput sa ignor Twitterul in momentul in care am fost prea darnic cu follow-urile Asa ca acum probabil ma voi intoarce mai cu drag acolo.

Asadar, follow noul @CristiUrsut!Posturi asemantoare:

Cum sa fac sa imi recitesc articolele dupa ce le scriu

Cristi Ursut — Wed, 14 Dec 2011 10:44:18 +0000

Una din alea mai mari probleme ale mele e ca as fi uneori superficial cu chestiile de care nu-mi prea pasa mie, dar care totusi ma pot afecta. Si una din chestiile astea e scrisul pe blog pe care nu ma poate face nici Mama Natura (Roxana aia cu tsatsutsele ei de la Antena 1 de pe vremuri sau cum saracie o chema) sa-l recitesc inainte de publicare. Adica ma pun eu si citesc, ca-s constient de ce erori grave de exprimare las uneori din simplul motiv ca ma razgandesc in timpul unei fraze. In mintea mea o fi clar, dar ce iese asternut pe hartie, Dumnezeu cu mila… Cu toate acestea, cam dupa un paragraf ma satur sau nu mai citesc cu atentie, sar spre final, etc. etc. etc. Imi si zic: “Hai ba ca-i perfect totul!” (cred ca e o situatie in care sunt manipulant eu cu mine).

Si daca nicio o asemenea motivatie nu ma poate face sa imi verific cu atentie ceea ce public, inainte sa public preferabil, nu stiu unde sa gasesc o motivatie reala si mai buna pentru asta

Ziceti voi, dara…Posturi asemantoare:

Comentezi cu cap?

Cristi Ursut — Tue, 18 Oct 2011 18:10:41 +0000

Atatea prostii de comentarii exista pe internetul asta, ca te miri cine naiba stea in spatele lor. Fie ca te spameaza cate unii si te iau de prost, fie ca ei chiar sunt tare incuiati, dar mereu dai peste ei.

Asa ca m-am gandit sa fac un loc unde sa-i pun pe toti. Sa radem de ei, ce naiba!

Este vorba de comentezi.com unde am trantit un wordpress si i-am setat o thema faina asa la repezeala. Practic e facut in gluma, dar daca place si altora poate ca va avea un viitor frumos. Ca material, har Domnului, gasim destul…

Pana una alta, e aici unul care ma face sa ma prapadesc de ras de fiecare data cand il citesc.

Mai am cateva (le aveam draft aici ca pregateam un post, dar in final cred ca e mai bine un loc al lor, ca-s prea multe) pe care o sa le pun zilele astea. Dar daca aveti si voi, le astept acolo (ca e un formular prin care pot fi trimise).Posturi asemantoare:

Imi e dor de “Lost”

Cristi Ursut — Mon, 03 Oct 2011 01:33:04 +0000

“As vrea sa-mi pierd memoria, ca sa pot vedea Lost inca o data” – cam asa suna un comentariu pe care l-am citit la un video despre Lost pe youtube.

Astazi m-a cam lovit un fel de nostalgie dupa filmul asta si cred ca am deja mai mult de o ora de cand pur si simplu stau si ma holbez la video-uri despre Lost cu scenele cele mai importante.

Poate video-ul cel mai important – cel care contine toata chintesenta Lost-ului e chiar urmatorul:

Nah, nu ma astept sa starneasca mari curiozitati in randurile celor care nu l-au vazut, dar ma astept sa starneasca amintiri placute celor care l-au vazut. Si urmatorul video la fel:

Dupa Lost am mai incercat o gramada de seriale, dar niciunul nu a reusit sa umple golul lasat de asta. La niciun alt serial nu m-am mai uitat cu o asemenea intensitate dupa…Posturi asemantoare: