Pentru Lucian Bute, cuvintele sunt de prisos. L-am laudat inca de acum mai multa vreme, in primul rand pentru calitatea lui de om si nu neaparat calitatea de boxer. E clar ca exceleaza la ambele capitole. E incredibil cum un om care da pumni in ring se poate transforma pe urma intr-un om sensibil, onest, patriot si care sa spuna imediat dupa un meci: “Mama, te iubesc”. As putea sa continui si sa descriu fiecare calitate de-a lui Bute printr-un moment care m-a facut sa ajung la concluziile respective, dar nu o fac pentru ca am o dezamagire chiar mai mare decat bucuria de a-l vedea pe Bute iar campion.
Da, stiu… nu e chiar frumos ce fac scotand in evidenta un lucru negativ in loc de unul pozitiv, dar eu cred ca ar trebui scoase ambele de data asta.
Inainte de Lucian Bute a fost Doroftei. Practic cei doi au avut trasee asemanatoare in box, doar ca primul era mai batran si mai “avansat” in sensul ca a devenit campion mondial si idol ar romanilor un pic mai repede. Ambii au apartinut aceluiasi club din Canada. Ambii si-au dorit sa lupte in Romania, pentru romani, aratand un patriotism nu prea intalnit in general. (more…)
