Dupa o revenire fulminanta a lui Adrian Mutu cu 7 goluri in 15 zile, iata ca avem parte si de o (posibila) noua cadere la fel de fulminanta.

De ieri toate ziarele si televiziunile de sport il au doar pe Adrian Mutu in gura,  majoritatea luandu-i apararea si cantandu-i tot felul de scuze. Ei bine, eu unul nu pot sa-i iau apararea aici.

In general nu cred in coincidente si nici nu pot crede ca Adrian Mutu ia “din greseala” o pastila adusa de mami din Romania care din intamplare l-ar si ajuta sa aiba performante fizice mai mari. Iar totul se intampla in perioada in care Mutu are cel mai bun start din cariera sa cu 7 goluri in 15 meciuri. Si daca ar fi asa, nu cred ca prima grija era ca mami sa dea declaratii pentru ziare a doua zi. Altii trebuiesc convinsi.

Nu pot sa cred ca un sportiv la 31 de ani, trecut deja printr-o suspendare din cauza drogurilor, ia medicamente dupa ureche. Nu faci asta cand stii ca milioanele de dolari pe care le ai de incasat atarna de un miligram din ceva cacat pe care l-ai putea inghiti. La fel cum nu cred nici ca Andreea Raducan a fost prinsa dopata din cauza unui Nurofen, asa nu cred nici aici ca e vorba de o pastila nevinovata de slabit. Pastilele astea sunt doar incercari de indulcire a opiniei publice sau incercari de gasire a unor alibiuri pentru comisiile care judeca suspendarile.

La nivelul la care e el, sunt prea multi bani in joc ca sa fie lucrurile lasate la voia intamplarii.

Unirea Urziceni a castigat cu 4-1 in deplasare la Glasgow Rangers in Champions League. E o victorie mare, dar pe deplin meritata dupa cum s-a desfasurat jocul si mai ales dupa primele 2 meciuri din grupa.
Scorul e spectaculos, e drept, dar daca analizam jocul din meciurile precedente Unirea a avut o panta ascendenta. Mie unul nu mi s-a parut ca ar fi jucat rau cu Sevillia. Au luat 2 goluri in conditiile in care celelalte 2 echipe au luate cate 3 si 4 acasa de data asta. Apoi in meciul de acasa cu Stuttgart se poate considera nedreptatita de rezultat. Ar fi meritat chiar sa castige in repriza a doua. Si acum… a venit firescul: au castigat primul meci, de-o maniera categorica. (more…)

Eu am fost unul dintre cei care s-au bucurat pentru ca PRO TV a pierdut drepturile de televiziare pentru Liga Campionilor in favoarea celor de la TVR. Acolo nu imi placeau comentatorii, care ridicau totul la superlativ (la ei pana si erorile erau magnifice) si mai ales nu imi placea faptul ca tineau cu dintii de rezultatele celorlalte partide ca sa tina telespectatorii televizor pana noaptea tarziu cand se dadeau rezumatele.

M-au surprins insa cei de la TVR cand am vazut ca fac aceiasi prostie. Nu dau scorurile de pe celelate stadioane, dar au grija sa anunte “Ce de goluri in meciul cutare”, “Meci spectaculos”, etc. Dupa care nu uita sa ne aminteasca ca putem totusi sa aflam scorurile exacte daca stam pana pe la 12-1 treji.
(more…)

Aseara am vazut unul din cele mai frumoase meciuri din viata mea. Poate ca sunt si subiectiv, pentru ca tin cu Dinamo dinainte sa stiu ce-i fotbalul.

Cred ca meciuri pe care le-am trait mai intens decat cel de aseara au fost doar cele doua meciuri ale Romaniei cu final dramatic: cu Anglia din 2000 (3-2 – cu gol Ganea prin minutul 89) si cu Danemarca prin 2003 parca cand nu s-a terminat meciul pana nu ne-au dat aia golul de 2-2 si probabil cele 2 meciuri ale Stelei, cu Valencia de acasa si cel de la Middlesbrough. Ca sa fac si un top5, meciul de aseara intra clar pe locul 2 dupa cel din Anglia.

Dupa rezultatele din ultima vreme, urmaream meciurile lui Dinamo pasiv, din inertie si nici macar nu mai puteam fi afectat de nimic. Am trait pe pielea mea Foresta, Elsborg, Njmegen, pierderea campionatului trecut, Curtea de Arges, un 4-0 luat de la FC Bihor acum cativa ani, maneaua lu’ Steaua, umilinta de acum o saptamana, etc. etc. etc.  Ce m-ar mai fi putut afecta? Ei bine… a venit meciul de aseara, cand nici nu apucasem sa mut bine si am vazut direct gol. M-am mai uitat 5 minute si am realizat: “Bai, astia chiar joaca fotbal azi!” Ce a urmat e istorie, una frumoasa a fotbalului romanesc. Niste jucatori care au jucat ca si cum ar fi ultimul lor meci, in care eu am ramas cu impresia ca au dat fiecare tot ce avea de dat din el.

Nu ma pricep sa comentez pompos si cu metafore din acelea inteligente la fotbal, dar pot spune ca Dinamo de aseara a jucat asa cum mi-as dori eu cel mai tare sa joace. Cu dorinta de victorie si cu devotament unde nu iti mai pasa ca rateaza, ci te multumesti sa-l vezi cat s-a luptat sa ajunga in situatia respectiva.

Oricum am lua-o, este o victorie mare pentru Dinamo, pentru fotbalul romanesc, pentru suporter.  Sa lasam deoparte faptul Liberec nu este deloc o echipa mare. Sa lasam la o parte si comparatiile cu alte momente memorabile ale fotbalului romanesc, cand alte echipe au invins echipe mult mai titrate, pentru ca nu au nici un sens. Nu poti compara ce s-a intamplat ieri cu nimic pentru ca e oarecum unic. Acum o saptamana un esec rasunator se transforma intr-un dezastru de proportii. Nu ajungea ca echipa a luat 2 goluri, ca ne-au mai dat suporterii unul bonus. Scandal, imagini socante, umilinta; astea o caracterizau pe Dinamo joia trecuta si implicat fotbalul romanesc. Urmarea parea si mai neagra. Se anuntau suspendari care de care mai grele, excluderea clubului din Europa si chiar falimentul. Ei bine… Dinamo a mai primit o sansa de a arata pe teren ca a fost un accident mult prea nefericit. Sansa era minima. Doar matematica facea sa nu fie chiar 0. Si… din nimic s-a nascut jocul de aseara si implicit minunea.

Ce ma bucura la fel de tare ca si victoria in sine sunt comentariile de dupa meci. De mult n-am mai vazut asa o unitate la toti microbistii, indiferent de echipa cu care tin. Aseara Dinamo a reusit sa reprezinte in primul rand romanii, nu doar dinamovistii. Sau mai bine zis romanii s-au simtit reprezentati.

Si ca sa inchei zic si eu: nici nu iti poate parea rau ca pierzi campionatul, cand ai parte de un meci ca cel de aseara.

Nu o spun eu, o spun absolut toti comentatorii la un video random pe care am ajuns si eu azi. Printscreen mai jos: (more…)