Acum vreo 3-4 zile s-a intamplat un accident tare nasol. Au murit o gramada de oameni intr-un microbuz pe o cale ferata, din neatentia unui sofer tampit. Cazul a fost intors pe toate partile de presa, s-au facut investigatii in ceea ce priveste antecedentele soferului. Pana aici nimic normal, ba chiar am putea lauda presa, ca poate mai deschide ochii cui trebuie. Acum vine “Dar-ul”:

Asadar, daaaaaar… de ce trebuie sa ne vanda presa suferinta? E una sa anunti o stire, oricat de macabra ar fi ea, care sa pomeneasca de 10 morti, dar alta e sa le arati cadavrele ciopartite printre fiare. Curiozitatea cui o satisfaci cand arati un om mort tot desfigurat la televiozor sau in ziar (online) ? Pe urma, de ce trebuie sa dai la televizor un om care isi plange o ruda care tocmai a murit tragic? Unde-i deontologia? Unde-i stirea? In faptul ca cineva isi plange mortul?

Eu inteleg ca e stire de interes national. Poate previne viitoare cazuri, dar exista o limita intre informare si explicitarea cazurilor astea oribile. E ok sa nu treci cu vederea gravitatea faptei si nici circumstantele (un sofer tampit probabil din categoria “Mie nu mi se poate intampla nimic!”), dar pentru ce ai trece mai departe ?

Ma rog, raspunsul e simplu la toate intrebarile din articol este unul simplu: Pentru bani si audienta. Sunt curios cat ne va lua pana ajungem la un caz similar in Romania cu cel din Brazilia, cand un presedinte de televiziune a angajat un ucigas sa ucida cateva persoane pentru a ajunge reporterii sai cat mai repede la fata locului si sa transmita stirea. Ma gandesc ca suntem tot mai aproape de scene ca si in filemele de genul lui: The Running Man.