Sunt dinamovist de cand ma stiu. Intradevar in ultima vreme mai putin patimas, dar fata de fotbal in general. Cauza principala pentru asta este probabil marketizarea fenomenului in exces(pe care nu noi am inventat-o) plus magariile si mizeria unor meciuri de la noi (asta din pacate ne este caracteristica).

Si cand dispare incrancenarea aia gen “Pe ei pe mama lor” specifica in general unei anumite varste (mintale – pt ca la unii ramane mica toata viata), incepi doar sa te bucuri de fotbal cand ai ocazia. Asta e si un motiv pentru care daca ai ocazia sa alegi dintre un meci romanesc si un meci al Barsei (dar nu numai), alegi cel de-al doilea in 99% din cazuri. (more…)

Unirea Urziceni a castigat cu 4-1 in deplasare la Glasgow Rangers in Champions League. E o victorie mare, dar pe deplin meritata dupa cum s-a desfasurat jocul si mai ales dupa primele 2 meciuri din grupa.
Scorul e spectaculos, e drept, dar daca analizam jocul din meciurile precedente Unirea a avut o panta ascendenta. Mie unul nu mi s-a parut ca ar fi jucat rau cu Sevillia. Au luat 2 goluri in conditiile in care celelalte 2 echipe au luate cate 3 si 4 acasa de data asta. Apoi in meciul de acasa cu Stuttgart se poate considera nedreptatita de rezultat. Ar fi meritat chiar sa castige in repriza a doua. Si acum… a venit firescul: au castigat primul meci, de-o maniera categorica. (more…)

Aseara am vazut unul din cele mai frumoase meciuri din viata mea. Poate ca sunt si subiectiv, pentru ca tin cu Dinamo dinainte sa stiu ce-i fotbalul.

Cred ca meciuri pe care le-am trait mai intens decat cel de aseara au fost doar cele doua meciuri ale Romaniei cu final dramatic: cu Anglia din 2000 (3-2 – cu gol Ganea prin minutul 89) si cu Danemarca prin 2003 parca cand nu s-a terminat meciul pana nu ne-au dat aia golul de 2-2 si probabil cele 2 meciuri ale Stelei, cu Valencia de acasa si cel de la Middlesbrough. Ca sa fac si un top5, meciul de aseara intra clar pe locul 2 dupa cel din Anglia.

Dupa rezultatele din ultima vreme, urmaream meciurile lui Dinamo pasiv, din inertie si nici macar nu mai puteam fi afectat de nimic. Am trait pe pielea mea Foresta, Elsborg, Njmegen, pierderea campionatului trecut, Curtea de Arges, un 4-0 luat de la FC Bihor acum cativa ani, maneaua lu’ Steaua, umilinta de acum o saptamana, etc. etc. etc.  Ce m-ar mai fi putut afecta? Ei bine… a venit meciul de aseara, cand nici nu apucasem sa mut bine si am vazut direct gol. M-am mai uitat 5 minute si am realizat: “Bai, astia chiar joaca fotbal azi!” Ce a urmat e istorie, una frumoasa a fotbalului romanesc. Niste jucatori care au jucat ca si cum ar fi ultimul lor meci, in care eu am ramas cu impresia ca au dat fiecare tot ce avea de dat din el.

Nu ma pricep sa comentez pompos si cu metafore din acelea inteligente la fotbal, dar pot spune ca Dinamo de aseara a jucat asa cum mi-as dori eu cel mai tare sa joace. Cu dorinta de victorie si cu devotament unde nu iti mai pasa ca rateaza, ci te multumesti sa-l vezi cat s-a luptat sa ajunga in situatia respectiva.

Oricum am lua-o, este o victorie mare pentru Dinamo, pentru fotbalul romanesc, pentru suporter.  Sa lasam deoparte faptul Liberec nu este deloc o echipa mare. Sa lasam la o parte si comparatiile cu alte momente memorabile ale fotbalului romanesc, cand alte echipe au invins echipe mult mai titrate, pentru ca nu au nici un sens. Nu poti compara ce s-a intamplat ieri cu nimic pentru ca e oarecum unic. Acum o saptamana un esec rasunator se transforma intr-un dezastru de proportii. Nu ajungea ca echipa a luat 2 goluri, ca ne-au mai dat suporterii unul bonus. Scandal, imagini socante, umilinta; astea o caracterizau pe Dinamo joia trecuta si implicat fotbalul romanesc. Urmarea parea si mai neagra. Se anuntau suspendari care de care mai grele, excluderea clubului din Europa si chiar falimentul. Ei bine… Dinamo a mai primit o sansa de a arata pe teren ca a fost un accident mult prea nefericit. Sansa era minima. Doar matematica facea sa nu fie chiar 0. Si… din nimic s-a nascut jocul de aseara si implicit minunea.

Ce ma bucura la fel de tare ca si victoria in sine sunt comentariile de dupa meci. De mult n-am mai vazut asa o unitate la toti microbistii, indiferent de echipa cu care tin. Aseara Dinamo a reusit sa reprezinte in primul rand romanii, nu doar dinamovistii. Sau mai bine zis romanii s-au simtit reprezentati.

Si ca sa inchei zic si eu: nici nu iti poate parea rau ca pierzi campionatul, cand ai parte de un meci ca cel de aseara.

Dupa 12 ore de doliu, de cand a pierdut Dinamo un campionat pe care as fi pariat pana acum o saptamana cam toata averea mea, fiind sigur ca il va castiga, pot sa remarc si eu cu cata clasa si-a luat nea Mircea (Rednic) o bobarnaca peste nas.

Mircea Rednic e mai mistocar de felul lui, ca multa alta lume de altfel, doar ca se cam grabeste sa mistocareasca. Un misto elegant si inteligent in acelasi timp il faci la trecut, pe un lucru care nu se mai poate intoarce impotriva ta. Ei bine, acum aproximativ o luna Razvan Lucescu a fost numit selectioner, si invidia din capul lui Rednic l-a impins pe acesta sa il ironizeze, spunand ca singurul motiv pentru care a ajuns la nationala e acela ca “E baiatul lui tata”, adica al lui Mircea Lucescu. Razvan a tacut, si a venit meciul de aseara, in care Brasovul nu avea nicio grija si niciun obiectiv, in timp ce Dinamo trebuia sa castige pentru a lua campionatul. Cu toate ca nici cel mai infocat stelist n-ar fi crezut ca in meciul asta se poate intampla ceva, “baiatul lui tata” a oferit o lectie de fotbal impreuna cu echipa sa, si a oprit-o pe Dinamo sa castige campionatul.

Morala ar fi ca… e umilitor pentru un mare guraliv sa fie infrant de unul care stie tace (si face).