Cred ca am ales titlul cel mai diplomat pe care-l puteam pune la postul acesta, pentru ca initial optasem pentru “[...] s-a dilit”, “[...] e un prost”, “[...] e un nesimtit”, etc.
De-a lungul vremii, Mircea Lucescu s-a remarcat, pe langa performantele sportive si prin momente de penibilitate, care au toate un numitor comun! Omul asta, dincolo de faptul ca e un mare profesionist in domeniul lui (insist cu acest lucru, pentru ca vreau sa se stie clar ca nu ii contest asta in vreun fel), nu are capacitatea de a-si accepta propriile greseli! Probabil ca toti suntem tentati sa dam vina pe alte situatii si sa ne justificam in vreun fel cand gresim. Se poate intampla ca anumite conjuncturi sa ne fie defavorabile, insa e o cale lunga de aici pana la a transforma acest lucru mereu intr-un tap inspasitor.
Poate ca arbitrul te-a dezavantajat in o faza, dar nu poti sa dai vina pe el pentru ca in restul de 90 de minute nu ai fost in stare sa corectezi asta. Arbitrul ar trebui sa te dezavantajeze de foarte multe ori intr-un meci ca sa poti da vina EXCLUSIV pe el. Cu toate acestea nea Mircea o face! Iar cand nu-i arbitrul de vina, e gazonul sau noctura. Sau presiunea presei. Razvanel al sau era tare bun antrenor la nationala, dar lumea rautacioasa punea presiune pe el si de asta nu putea sa adune victorii (imi e ciuda, pentru ca eu am crezut in Razvan, dar deja cred ca tatal sau il afecteaza negativ).
Totusi, culmea culmilor (pentru ca pana acum au fost situatii in care i-am sustinut si eu poate din scuze) a fost acum la acest accident. Mircea Lucescu intoarce pe linia de tramvai, acesta il loveste si de vina e vatmanul… ba chiar mai mult sau mai putin subtil il acuza ca a vrut sa-l omoare (adica la modul serios, nu din culpa sau ceva. O fi stelist si l-o fi recunoscut… cine stie!).
El zice ca avea prioritate, eu am citit atunci in primele zile ca avea interzis sa intoarca pe acolo. (more…)
