Exact acum un an de zile (ce coincidenta), scriam un alt articol despre Mos Craciun, si despre cat de tampit e sa spui copiilor mici ca nu exista nici un mos, spulberandu-le astfel orice iluzie in ce priveste Craciunul.

Acum, la un an distanta, vreau sa tratez subiectul Mosului dintr-un alt punct de vedere.

Fiecare parinte cauta sa cumpere cele mai faine jucarii, cele mai bune dulciuri si in cantitati cat mai mari in raport cu posibilitatile financiare ale lui. Ma rog, poate or fi unele exceptii, dar sa le lasam deoparte. E normal sa fie asa, pentru ca… satisfactia unui copil e imensa, cand stie ca primeste ceva de la Mos Craciun, pe meritul lui (ala de a fi fost cuminte, macar in ziua in care vine mosul, daca nu tot anul ).

Si cu toate astea, in general, copilul ala care isi pune speranta cea mai mare in Mos Craciun, cel sarac sau care nu are pe nimeni… ala ramane in general de caruta. Aici e ironia la care ma refer… ca Mosul aduce cadouri cat mai mari alora care au bani (si primesc oricum o gramada de alte cadouri de-a lungul anului, cu sau fara un motiv), in timp ce ailalti, care poate isi pun speranta doar in el, primesc sau nu cadoul mult visat.

Si na… sunt sigur ca pentru cei din urma, e mult mai sfant “sa fii cuminte, pentru ca Mosul iti va aduce un cadou”. Si cu toate astea, cu toata cumintenia din lume, Mosu’ nu vine.

Asta-i ironia lui Craciun. A lui Mos Craciun.

Craciun Fericit tuturor!

Se apropie cu pasi repezi Craciunul si Mosu’ isi pregateste cadourile pe care urmeaza sa le dea copiilor cuminti . Numai ca uneori copii cuminti nu se pot bucura de cadurile venite de la Mos Craciun din cauza cate unui adult.

Fie ca vor sa scape de ideea de a imbraca un Mos Craciun, fie din rautate/prostie/gluma secretul Mosului e deconspirat. Si e o prostie sa faci asta, pentru ca e o emotie puternica pentru copil sa vina Mosu’ la el, fie ca-i Mos Nicolae fie ca-i Mos Craciun.

Imi amintesc cat de emotionat eram eu pe “vremea mea”, mai ales cand era vorba sa vina Mos Nicolae. E de inteles de ce: pentru ca pe el nu reuseam sa-l vad, desi imi facusem un scop in viata din asta. Si cu cat eram mai bine “pacalit”, cu atat era surpriza mai mare. (more…)