Ieri si astazi a fost o adevarata nebunie in care slugile voiculesciene cred ca si-au pierdut pur si simplu simtul orientarii pentru ca au muscat din oricine, fara ratiune.
Nu ca ar fi avut ratiune pana acum foarte mare, dar macar atunci aveau o tabara si o directie clara incontro sa “atace”. Acum insa parca s-ar fi simtit incercuiti.
Aflat in parlament la investirea lui Mihai Razvan Ungureanu (premierul pe care mi l-am dorit intotdeauna, daca ma intrebati pe mine), Victor Ponta a aplicat in sfarsit o tactica inteleapta si a avut un discurs cum as vrea sa mai am parlament. Nu continutul ma intereseaza neaparat cat tonul, mesajul sau directia pe care ar vrea (si care as vrea si eu) sa o ia clasa politica romaneasca. A lasat la o parte acel ton de om care se opune la orice vine din tabara cealalta. A pus pentru prima data in discutie romanii si masurile bune care trebuiesc luate in favoarea lor, indiferent de catre cine. Nu ma gandesc ca ar fi un joc politic ci ma gandesc ca ar fi ceva pe bune (nu ma costa nimic sa cred asta desi poate nici eu nu-s convins inca).
